Adevărul – remediul pentru o viaţă liniştită

Cu toţii am auzit vorba conform căreia „adevărul doare”, dar, în acelaşi timp, cunoaştem şi cuvintele rostite de către Isus Christos, şi anume: „adevărul vă va elibera”. După cum se poate observa cele două afirmaţii nu prea corespund. Astfel, legitim ne putem întreba, pe noi înşine şi/sau pe ceilalţi oameni: care este în cele din urmă adevărul? Sau, câte adevăruri există?

Opinia mea este că la prima vedere există două aspecte principale ale adevărului. Primul şi cel mai accesibil este adevărul lumesc, cel din jurul nostru. Mai precis este vorba despre adevărurile lumeşti, deoarece fiecare om are propriul adevăr. Acest tip de adevăr este mobil, schimbându-se continuu acolo unde există o evoluţie vizibilă. În cazul oamenilor cu o evoluţie mai lentă şi adevărul propriu este mai stabil. Însă, această stabilitate nu înseamnă neapărat ceva bun, la fel cum desele schimbări ale adevărului personal nu înseamnă neapărat ceva rău.

Adevărul cunoscut de fiecare dintre noi are la bază educaţia (din familie şi/sau şcoală, completată cu educaţia pe cont propriu), tradiţiile, religiile, influenţele din societate şi credinţele care ne modelează viaţa. Pornind de la acestea fiecare persoană îşi construieşte adevărul său. Iar acest adevăr propriu este cel care „doare”. Dar de ce? De ce doare adevărul?

Important este de observat că nu adevărul în sine doare, ci modul în care ne raportăm la el – faptul că cei mai mulţi dintre noi nu înţelegem şi nu respectăm adevărurile celorlalţi. În momentul în care realizăm că fiecare om are propria viziune asupra lumii şi percepe în mod diferit ceea ce se întâmplă în jurul său nu vom mai fi aşa de dornici, împinşi de propriul Ego, să ne impunem adevărul nostru asupra celorlalţi, chiar dacă „al nostru este mai bun şi mai frumos decât al lor!”. Unii oameni sunt mai puţin evoluaţi în comparaţie cu noi, pe când alţii ne depăşesc; unii nu au avut posibilităţile noastre de a primi o educaţie de calitate, pe când alţii au avut condiţii mai bune; unii oameni s-au născut cu capacităţi mentale şi spirituale mai reduse, pe când alţii au capacităţi superioare. Aceste lucruri trebuie să le avem în vedere atunci când vrem să judecăm adevărul unei alte fiinţe.

De asemenea, diferenţele dintre oameni determină şi modul în care suntem văzuţi de către semeni sau imaginea pe care noi o avem asupra celorlalţi. Aproape tot timpul există o doză de subiectivism în adevărul pe care îl construim cu privire la o anumită persoană, la un lucru sau la o întâmplare. Dar cum să scăpăm de subiectivism? Şi cum să scăpăm de „adevărul doare”?

Aici intervine cel de-al doilea adevăr. Chiar dacă l-am numit „al doilea”, acesta  este cel mai important, putând fi denumit şi adevărul absolut. El devine accesibil în momentul în care începem să cunoaştem tot mai multe despre Viaţă, despre noi înşine, despre Natură, despre Univers, în cele din urmă despre Dumnezeu. Din nefericire puţini oameni ajung în posesia acestui adevăr, şi nu pentru că ar fi imposibil, ci pentru că cei mai mulţi dintre noi nu fac nimic în acest sens. În plus, sunt convins că nu este nevoie să atingem adevărul ultim pentru „a ne elibera”, ci ajunge să facem primii paşi pe acest drum pentru ca „eliberarea” să şi înceapă. În ce constă eliberarea despre care vorbesc?

Păi… odată porniţi pe calea adevărului absolut vom înţelege că diferenţele dintre fiinţele umane sunt numai de suprafaţă, ceea ce face ca adevărurile individuale să reprezinte numai nişte iluzii, ce dispar în faţa adevărului unic ce se revelează, bineînţeles treptat, fiecărui om care decide să-l caute. Fiind conştientă de toate acestea fiinţa umană nu mai este prinsă în necesitatea falsă de a-şi impune propriul adevăr şi nici nu mai resimte înşelătoarea durere provocată de interacţiunea cu adevărurile celorlalţi, fiind „eliberat” de aceste himere… Sau să le numim neadevăr?

Cu prietenie şi căutând adevărul, 🙂

Victor