Contemplaţia – calea spre lumea interioară şi înţelepciune

De multe ori avem impresia că „pierdem vremea”, că „stăm degeaba” atunci când nu facem ceva cu o urmare palpabilă. Însă dacă ne gândim bine nu e chiar aşa. Este adevărat că în timpul „statului degeaba” nu acționăm din punct de vedere fizic, însă cu atât mai mult desfăşurăm o activitate ce implică mentalul şi spiritualul.

În ziua de azi oamenii mult prea bine ancoraţi în lumea materială se simt inutili când nu se află în mişcare, când nu sunt în acţiune, când nu rezultă ceva vizibil în urma trudei lor. Însă beneficiile unei lumi şi ale unui om nu se reduc la rezultatele materiale ale acţiunilor sale. La fel de importante – chiar mai importante – sunt rezultatele percepute la nivel emoţional şi pentru obţinerea cărora nu este necesară acţiunea fizică, decât în anumite cazuri.

Ce facem atunci când, aparent, nu facem nimic? Aţi ghicit! Comtemplăm…

Trebuie să manifestăm înţelegere şi chiar interes pentru comtemplaţie, pentru “a sta degeaba” din perspectivă fizică şi a ne gândi la una-alta, de a visa…; altfel, nu vom putea intra în contact cu lumea noastră interioară, nu vom avea încredere în ea şi, ca o urmare firească, însă nedorită, nu vom înţelege ceea ce se întâmplă în sufletul nostru, lucru care ne va lipsi de accesul la intuiţie, descoperirea aptitudinilor şi dezvoltarea virtuţilor.

De asemenea, în timpul în care „nu facem nimic” imaginaţia este activă. Dacă ne gândim puţin, fără imaginaţie nu ar exista nimic. Orice vedem în jurul nostru s-a născut mai întâi în imaginaţia cuiva şi abia după aceea s-a materializat, a devenit o realitate fizică. Acelaşi proces are loc în viaţa fiecăruia dintre noi. Tot ceea ce creăm, mai întâi îl imaginăm, ne gândim, comtemplăm asupra sa şi apoi îl transpunem în planul fizic.

Aşa-i că deja privim altfel „statul degeaba”?!

Nici un moment din viaţă nu trebuie să uităm că tot ceea ce facem, în fiecare secundă, are un scop bine stabilit, chiar dacă de multe ori nu este foarte clar pentru noi. Dar şi această problemă, a neclarităţii unor lucruri din viaţă, poate fi rezolvată prin comtemplaţie, prin meditaţie. Când ne concentrăm asupra unei probleme care ne preocupă, eliminând factorii exteriori ce distrag atenţia, se creează o stare de spirit în care observăm amănunte anterior inexistente pentru noi, astfel obţinând acces la o cunoaştere mai profundă şi de ansamblu a problemei în cauză, urmarea fiind, bineînţeles, descoperirea unei soluţii prin care să extragem tot ce e mai bun din situaţia care ne dădea bătăi de cap.

În concluzie, este indicat să „stăm degeaba” câteva secunde sau minute pe zi, deoarece este modalitatea de a interacţiona cu lumea noastră interioară, cu înţelepciunea ei, care ne poate oferi, dacă dorim, soluţiile pentru o viaţă mai bună şi liniştită şi pentru transformarea aşa-ziselor probleme în oportunităţi.

Până data viitoare, comtemplaţie plăcută și reuşită!

Victor 😉