Grija pentru Sine

Grija pentru sine – primul pas în grija pentru ceilalţi

Cei mai mulţi dintre noi îşi doresc să fie buni, iubitori, înţelegători şi să-i ajute pe cei din jurul lor. Totul este foarte bine şi frumos în “proiect”, însă nu se întâmplă mare lucru în practică. Şi atunci ne întrebăm care este problema, deoarece noi chiar vrem să fim alături de ceilalţi oameni, să-i iubim, respectăm şi ajutăm. Prin urmare este indicat să descoperim cauza ce ne împiedică în realizarea acestui scop.

Din nefericire, unele tradiţii, printre care şi cea creştină, au neglijat interesul faţă de propria persoană, în special faţă de corp şi minte, doar partea spirituală fiind considerată demnă de a fi îngrijită. Însă nu trebuie să uităm un lucru esenţial: atâta timp cât suntem aici pe pământ corpul şi mintea sunt aproape la fel de importante ca şi sufletul.

Francis Bacon a spus la un moment dat: „Un organism sănătos este camera de oaspeţi a sufletului, un organism bolnav o închisoare.” Şi avea mare dreptate. Corpul este pentru suflet ceea ce este casa pentru om. Dacă trăim într-o casă şubredă nu ne vom simţi nici confortabil şi nici în siguranţă, vom fi mereu stresaţi, ne va fi frig şi ne va ploua. La fel se întâmplă şi cu sufletul a cărui „casă” – corpul fizic – s-a subrezit, s-a înbolnăvit din cauza neglijenţei. Un corp cu probleme nu îi permite sufletului să se manifeste pe deplin, bucurându-se de toate beneficiile şi posibilităţile pe care le oferă un trup sănătos şi întreţinut corect.

Cum trebuie să ne îngrijim organismul probabil că ştie toată lumea. Există numeroase site-uri care vorbesc despre acest lucru. În primul rând este indicat să fim atenţi ce, cât şi când mâncăm, apoi să facem mişcare – chiar dacă este vorba numai de mersul pe jos – şi, bineînţeles, să fim atenţi la emoţiile pe care le cultivăm, acestea contribuind nu doar la sănătatea sufletului, ci şi a minţii.

Unii oameni şi chiar unele culturi susţineau (şi continuă să susţină) că emoţiile nu sunt bune şi că omul nu ar trebui să se lase sub influenţa lor. Sau, ar trebui să se facă diferenţieri: emoţii pozitive şi emoţii negative.

În primul rând trebuie ştiut că emoţiile sunt energii emise spre exterior de fiinţa noastră. Ele sunt creative atunci când posesorul lor le înţelege şi are încredere în ele. Dacă le dăm voie să se manifeste ajungem să ne cunoaştem mai bine şi să-i înţelegem pe ceilalţi oameni.

Cultivând sentimente precum bunătatea, iubirea, compasiunea etc. omul ajunge la o stare de sănătate şi echilibru a sinelui. În prezenţa unui sine sănătos şi echilibrat emoţiile de genul nervozitate, frustrare sau supărare nu vor duce la rezultate nefaste (cum ar fi violenţa), ci doar vor elibera o energie nefolositoare, echilibrându-ne fiinţa şi, în acelaşi timp, arătându-ne unde există o problemă – care a şi declanşat emoţia respectivă –, contribuind astfel la mai buna cunoaştere şi înţelegere a noastră şi a semenilor.

Este important însă, ca atunci când eliberăm energii nefolositoare, sub forma unei stări de nervozitate sau a unei frustrări, să o facem într-un moment şi / sau într-un spaţiu unde suntem singuri, deoarece energia respectivă poate răni pe cei prezenţi (ne descărcăm o supărare pe cineva care nu ne-a greşit cu nimic etc.).

Toate acestea sună bine, însă par foarte greu de pus în aplicare. Doar par… Majoritatea acţiunilor şi încercărilor noastre sunt dificile atunci când le facem cu gândul că suntem constrânşi. De aceea, atunci când vrem să renunţăm la un obicei, la o mâncare sau o băutură nu trebuie să avem în minte ideea că „nu am voie să fac asta” ori „nu am voie să mănânc una sau alta”, ci să ne gândim că „fac ceea ce fac deoarece vreau, pot şi pentru că este benefic sufletului, minţii şi corpului meu”. Când facem ceva înţelegând clar motivele şi beneficiile nu mai acţionăm pentru că aşa ne-a spus doctorul, nutriţionistul sau vreun guru, ci acţionăm conştient, din proprie convingere şi putere a voinţei. În astfel de condiţii nu mai există „nu pot” sau „e prea greu”.

După ce ne aducem ordine şi sănătate pe toate planurile în viaţa noastră – sau cel puţin am început această acţiune – putem să-i ajutăm şi pe semenii noştri. Dacă chiar vrem putem să-i ajutăm oricum, însă ne-am minţii pe noi înşine când am cere altora să facă ceea ce noi nu suntem în stare…

Cu drag şi prietenie,

Victor 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s