Capitolele X și XI – final…

FERICIREA ESTE UN MOD DE VIAŢĂ

 

Toate lucrurile erau amestecate la un loc; pe urmă a venit inteligenţa şi le-a pus în rânduială.

Anaxagoras (circa 500-428 a.Chr.), filosof

EU: Având în vedere că ne apropiem de locul ultimului nostru posas şi, probabil, de sfârşitul ultimei noastre zile de drum în această formaţie, aş vrea să mai discutăm o problemă care mă preocupă de multă vreme şi care cred că este actuală şi pentru alţi oameni. Mă interesează dacă starea de fericire poate fi păstrată pentru mai multă vreme sau, de ce nu, chiar permanent în vieţile noastre?

EL: Da, vă asigur că este o dilemă care a pus şi continuă să pună la muncă minţile multor oameni, chiar şi a numeroşi bărbaţi, deşi „specia” lor este interesată într-un număr mai mic decât femeile de astfel de probleme existenţiale.

Am să vă spun câteva lucruri care la prima vedere vor fi mai greu de înţeles, dar sunt convins că veţi reuşi în cele din urmă. Toţi stimulii şi toate senzaţiile venite din exterior dau naştere unor trăiri, sentimente şi gânduri în interiorul omului, cum sunt plăcerea sau neplăcerea, bucuria, durerea şi aşa mai departe. Acestea nu persistă foarte mult; unele rămân câteva zile, iar altele numai câteva ore sau chiar mai puţin. Însă, şi aici este nevoie de atenţie şi înţelegere, adevărul acestor trăiri şi sentimente, adevărul existenţei lor rămâne pentru totdeauna, deoarece adevărul este etern. Un om trăieşte pe pământ 70 sau 80 de ani, deci nu este etern în această viaţă a sa, însă adevărul existenţei sale în viaţa pământeană este etern şi va persista şi după moartea fizică a omului în cauză. Aşa se întâmplă şi cu sentimentele, gândurile şi trăirile rezultate în urma unor acţiuni, vorbe sau gânduri ale unui om. Ele există şi rămân vii şi după ce cauza lor a dispărut. Astfel, orice întreprindere care va aduce fericire în vieţile voastre, chiar şi după ce efectele lor vor dispărea din simţăminte şi din amintirea scurtă, adevărul respetivelor trăiri va rămâne pentru totdeauna, adevăruri care vor rămâne pentru eternitate în conştiinţa fiecărei fiinţe. Deci, fericirea este adevărată, eternă şi permanent prezentă în conştiinţa umană, trebuie doar înţeles şi conştientizat acest lucru. Are sens pentru voi ceea ce am spus, a întrebat bătrânul zâmbind patern?

EA: Cred că da…

EU: Cu puţină meditaţie asupra celor auzite le vom înţelege cu siguranţă, am răspuns uşor nesigur asupra celor afirmate de mine. În schimb, aş mai avea o nelămurire. Se tot vorbeşte şi se scrie despre reţete ale fericirii, însă după cum spuneam înainte, oamenii sunt foarte diferiţi, aşa că este extrem de dificil să stabileşti un set de legi care să aducă fericire în vieţile tuturor. S-ar putea face nişte sugestii generale care să contribuie la înbunătăţirea vieţii şi a situaţiei lor, chiar dacă nu ar fi ceva garantat 100%.

EL: Nu cred că este nevoie de ceva garantat 100%. Ar merita totuşi să stabilim împreună care ar fi cele mai importante acţiuni pe care un om, în general, ar putea să le întreprindă pentru a atrage, în primul rând, fericirea în viaţa sa şi apoi pentru a o păstra cât mai mult. După o scurtă pauză, în care îşi adună gândurile, bătrânul continuă:

„Top n” al fericirii

 

EL: Ţinând seama de faptul că se fac milioane de Top 10 referitoare la diferite probleme umane, vom concepe şi noi un Top n al lucrurilor considerate de noi, în urma celor discutate în aceste zile, că sunt responsabile de aducerea fericirii în suflete.

EA: Păi… să vedem:

Ascultă-ţi intuiţia! Nu te va dezamăgi niciodată.

Bucură-te pentru orice lucru neînsemnat; aceasta îţi va ridica moralul şi-l va păstra aşa. Detaliile fac totul, deşi nu este indicat să te laşi prins în ele.

Nu-ţi descărca supărările pe oamenii din jurul tău, fă-o singur sau singură şi apoi cere, cu luciditate şi linişte în suflet, ajutorul celorlalţi.

De multe ori cel mai mare rău se poate naşte din cea mai bună intenţie.

Creează şi trăieşte propria viaţă, nu sta cu gândul şi ochii în ograda vecinului.

Când simţi că este momentul să pleci de undeva sau să pui punct la o activitate, fă-o fără regrete şi fără a da explicaţii nimănui. Ai încredere în vocea ta interioară!

Să nu renunţi niciodată la entuziasmul copilăresc din tine, dar manifestă maturitate prin iertare şi înţelegere faţă de semeni.

Schimbarea este în beneficiul tău de cele mai multe ori.

Îndepărtează-te de lucrurile sau oamenii care îţi produc tristeţe ori suferinţă.

Nu te plânge niciodată – îţi va produce numai supărări.

Continuă să înveţi şi să-ţi dezvolţi aptitudinile toată viaţa – poate să-ţi aducă satisfacţii nepreţuite.

Nu subestima importanţa gândirii pozitive. Foloseşte-te de ea cât mai des şi mult!

Nu există lucruri bune şi rele, ci numai folositoare sau nefolositoare pentru o viaţă împlinită sufleteşte.

Spune mereu adevărul. Îţi va curăţa şi linişti sufletul

Exersează cumpătarea. Este virtutea care schimbă viaţa.

Fii darnic! Este virtutea care schimbă lumea.

Toate fiinţele merită să fie fericite.

Fericirea este un mod de viaţă. Nu o căuta. Trăieşte-o!

EL: Acest ultim şi esenţial lucru nu trebuie să-l uitaţi niciodată: că FERICIREA ESTE UN MOD DE VIAŢĂ! Iar respectivul mod de viaţă nu trebuie să scape din vedere un mare secret: legătura care există între toate fiinţele. Legătura despre care vorbesc face ca fericirea unuia să fie legată de fericirea celorlalţi. În consecinţă, după ce aţi ajuns să trăiţi fericirea în propria voastră viaţă trebuie să „creşteţi” în continuare pentru a putea păstra modul vostru fericit de a trăi. Şi cum altfel puteţi face acest lucru decât ajutându-vă semenii să trăiască şi ei fericirea. Puteţi să începeţi cu un cerc restrâns, al familiei, apoi să-l extindeţi la prieteni, colegi, apoi la cunoştinţe, pentru ca în final să aveţi în vedere întreaga omenire. Sau, de ce nu?, puteţi trece direct la a face fericit orice om vă iese în cale, în „calea voastră”, care, în definitiv, este drumul cel bun. Atunci când trăiţi fericirea vă aflaţi pe o treaptă superioară de existenţă şi conştienţă, vă aflaţi într-un punct în care egoismul nu mai are ce căuta. Ca urmare, nu puteţi rămâne acolo singuri, ci trebuie să-i luaţi cu voi şi pe semenii voştrii. Este un tărâm asemănător Raiului păzit de Heruvimi. Nu puteţi să intraţi singuri în Grădină, ci numai în compania fraţilor voştrii.

EU: Aşa este. Mulţumim. Aş vrea să vă mai împătăşesc o scurtă povestioară relatată de către muzicianul John Lennon cu mulţi ani în urmă şi care circulă pe internet.

EA: Te ascultăm.

EU: Când aveam vârsta de 5 ani mama îmi spunea tot timpul că fericirea este cheia vieţii. Când am mers la şcoală ei m-au întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare. Am scris că fericit. Ei mi-au spus că nu am înţeles tema, iar eu le-am răspuns că ei nu înţeleg viaţa.

COPACUL FERICIRII…

Era finalul călătoriei împreună. Ne aflam la ultima oază din drumul nostru făcut pe cămile, dimineaţa urmând să mergem într-un sat nu foarte îndepătat, de unde trebuia să continuăm cu maşini de teren. Am aflat că bătrânul nu era un turist ca noi, ci un fel de ghid, care din timp în timp îşi oferea serviciile pentru a mai câştiga un ban. De aceea, el va pleca tot pe cămilă, dar în altă direcţie.

Stăteam, ca de obicei, în micul nostru grup de trei, sub un copac ce-şi întindea larg crengile, aflat spre marginea vestică a oazei. Eram tăcuţi, probabil din cauza conştientizării faptului că timpul petrecut împreună era pe sfârşite. Nu ştiu ce gândeau ceilalţi, însă eu trebuie să admit că deja simţeam ce mult îmi vor lipsi discuţiile iluminatoare avute în ultimele zile. De acum încolo va trebui să aplicăm fiecare ceea ce am învăţat, bineînţeles dacă doream să avem o viaţă fericită.

După vreo 30 de minute de linişte absolută, bătrânul rupse tăcerea:

EL: Se apropie momentul în care trebuie să ne luăm „La revedere”, prin urmare dacă mai aveţi vreo întrebare, nelămurire, vă rog să-i dai curs.

EA: Da, aşa avea o ultimă întrebare. De ce ai asemuit, la un moment dat, dezbaterea noastră despre fericire cu un copac?

EL: Am aşteptat pe tot parcursul conversaţiei noastre această întrebare, dar mai bine mai târziu decât niciodată, iar în acest caz întrebarea a venit la timpul potrivit. Răspunsul este următorul:

Copacul este o fiinţă deosebită, atât prin utilitate, cât şi prin asemănarea vieţii şi năzuinţelor sale cu cele ale omului. Ia naştere dintr-o sămânţă şi se dezvoltă în timp. Cu cât prinde un sol şi o climă mai propice soiului din care face parte şi beneficiează de o îngrijire adecvată, el creşte mai trainic, frumos şi util, pentru toate sufletele. Crengile, care reprezintă etapa finală a creşterii sale şi, în acelaşi timp, fericirea pentru celelalte fiinţe, sunt îndreptate în sus, tinzând spre Cer, spre sălajul Divinităţii care ia dat viaţă şi înţelepciune. Frumuseţea creşterii sale o reprezintă florile, cu care îi încântă pe privitori în fiecare an, iar rodul creşterii sale sunt fructele, pe care cu o generozitate divină le împarte cu oricine. Cel care este atent, va observa că atunci când crengile-i sunt pline cu roade, ele sunt îndreptate în jos, pentru a le oferi tuturor doritorilor.

Fiecare etapă a creşterii copacului corespunde cu etapele creşterii omului şi a dezvoltării înţelegerii sale cu privire la misterul divin al fericirii. Nimeni nu trebuie să se simtă inferior celorlalţi dacă se află pe o treaptă mai joasă a fericirii, deoarece precum rădăcina, trunchiul, crengile, frunzele şi florile alcătuiesc copacul în deplinătatea sa, tot aşa diferitele etape luate împreună dau măsura reală şi divină a fericirii. Fiecare treaptă a fericirii deschide noi perspective şi ţeluri spre care să tindă o fiinţă.

Şi, în cele din urmă, după ce un suflet a parcurs drumul fericirii sau chiar dacă se mai află pe una dintre trepte, să nu uite să împărtăşească, să dăruiască fructele pe care le-a cules de-a lungul peregrinării sale şi cu semenii… Dăruirea însăşi va fi încununarea şi recompensa călătorului, poate un pic obosit, însă pe deplin fericit…

După ce răsună şi ultimul său cuvânt se aşternu din nou liniştea. Parcă într-o unitate de gânduri, toţi trei ne-am uitat în sus, spre crengile copacului care ne ocrotea de ultimele raze calde ale soarelui ce apunea. Atunci am conştientizat din nou că nimic nu este întâmplător, iar această călătorie nu a fost altceva decât începutul unei alte existenţe: al FERICIRII CA MOD DE VIAŢĂ…

Alţi înţelepţi, prieteni ai bătrânului, care şi-au adus contribuţia necondiţionată la elaborarea învăţăturilor din carte:

  • Aristotel, Despre suflet, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.
  • Cicero, Cato Maior sau Despre bătrâneţe, Editura Pol Plus, Bucureşti, 1998.
  • Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, Editura Polirom, Iaşi, 1997.
  • Evanghelia după Toma, Traducere din limba coptă, studiu introductiv şi note de Gustavo-Adolfo Loria-Rivel; Ediţie îngrijită de Ioan-Florin Florescu, Editura POLIROM, 2003.
  • Galileo Galilei, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (Ptolemeic şi copernician), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962.
  • Gândirea evului mediu. Între Antichitate şi Renaştere, Vol. I, Traducere, selecţia textelor, prezentări, bibliografie, indici şi note de Octavian Nistor, Editura Minerva, Bucureşti, 1984.
  • Homer, Iliada, Traducere în hexametri cu o Postfaţă, Bibliografie şi Indici de Dan Sluşanschi, Editura Paideia, Bucureşti, 2009.
  • Juvenal, Satire, Prefaţă, traducere şi note de G. Guţu, Editura Univers, Bucureşti, 1986.
  • Lao Tzu, Tao te Ching (Calea şi Puterea), Traducător: Ion Vasilescu, Editura Antet.
  • Marchiz de Sade, Donatien Alfonse Francois, Justine, Editura Doris, Bucureşti, 1990.
  • Marcus Aurelius, Către sine, traducere Alexie Horhoianu, Semnele timpului, 2007.
  • Nietzsche, Friedrich, Aşa grăita Zarathustra, Introducere, cronologie şi traducere Ştefan Augustin Doinaş, Ediţia a doua, Editura Humanitas, 1996.
  • Novalis, Discipolii La Sais. Heinrich von Ofterdingen, Editura Univers, Bucureşti, 1980.
  • Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălţimea de taină (Îndrumător duhovnicesc), ediţie îmbunătăţită, Editura Agaton, Făgăraş, 2002
  • Platon, Gorgias sau Despre retorică, Editura Vestala, Bucureşti, 2000.
  • The Emerald Tablets of Thoth the Atlantean, Translation & Interpretation by Doreal (Material găsit pe internet în format PDF; fără detalii editoriale).
  • Titus Livius, Ab Urbe Condita, traducere, introducere şi note de Paul Găleşanu, Editura Teora, Bucureşti, 2000.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s